Lenca și Iacob Marian reprezintă una dintre cele mai curate și luminoase pagini de atașament spiritual față de Biserică și de valorile strămoșești.
Deși nu au apucat să vadă cu ochii lor zidurile maiestuoase ale bisericii din Iosefin, ei rămân în istoria comunității ca primii ctitori ai Parohiei Ortodoxe Române „Principele Carol” (Iosefin), dar și ai bisericii din Piața Crucii (Elisabetin).
La începutul secolului al XX-lea, cartierul timișorean Iosefin (Josephstadt) era o zonă cu o puternică prezență germană și maghiară, în care începuse să crească substanțial și numărul credincioșilor ortodocși români. Conștienți că o comunitate nu poate dăinui și nu își poate păstra identitatea națională, în vremuri de stăpânire străină, fără un Altar la care să se roage și fără o școală românească, cei doi soți, neavând urmași, au luat o decizie radicală.
La data de 25 ianuarie 1902, soții Marian au semnat un act oficial de donație prin care au lăsat întreaga lor avere și agoniseala de o viață Consistoriului (Consiliului) Diecezan din Arad, sub a cărui jurisdicție canonică se află Timișoara.
Generoasa lor donație a fost făcută cu scopul clar de înființare a „Fondului Iacob Marian și soția sa Lenca”, banii donați urmând să fie folosiți exclusiv pentru construirea unei biserici parohiale ortodoxe române în cartierul Iosefin și pentru întreținerea unei școli confesionale românești, în care copiii să fie educați în sprijinul valorilor creștine și naționale.
Deși trecerea lor la Domnul a avut loc înainte de a-și vedea dorința împlinită, jertfa lor nu a fost zadarnică.
După Primul Război Mondial, idealul lor a fost preluat și împlinit de avocatul Emanuil Ungurianu, preotul Ioan Imbroane și alți credincioși luminați ai Timișoarei.
Astfel, în anul 1921 a fost înființată Parohia Timișoara „Principele Carol”, iar între anii 1931–1936 a fost ridicată minunata biserică din Piața Asănești, azi Alexandru Mocioni, cunoscută de timișoreni cu numele de biserica din Iosefin.
Memoria soților ctitori Lenca și Iacob Marian este păstrată în parohia noastră cu sfințenie și recunoștință, numele lor fiind pomenit la fiecare Sfântă Liturghie.
Monumentul lor funerar din cimitirul Calea Șagului reprezintă locul unde ne oprim, preoți și credincioși deopotrivă, pentru o clipă de reflecție, reculegere și rugăciune, dar și pentru a le așeza la căpătâi o floare și o candelă a recunoștinței.
De asemenea, când constatăm că ploile și vânturile degradează locul de veci al acestor vrednici înaintași, ne ocupăm de restaurarea lui, așa cum am făcut și zilele trecute.
Prin faptul că au renunțat la bunurile pământești pentru a zidi „biserica din sufletele” credincioșilor ortodocși români din Parohia Timișoara Iosefin, Lenca și Iacob Marian ne-au oferit modelul suprem de filantropie creștină. În felul acesta, averea lor nu s-a pierdut, ci s-a transformat în cărămizile spirituale ale unei comunități care dăinuie și va dăinui până la sfârșitul veacurilor.
Preot dr. Ionel Popescu
