Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare este cinstită de către preoții, monahii și credincioșii Bisericii noastre încă de la data de întâi august.
Biserica ne cheamă, din prima zi a lunii august, să pășim pe calea postului, a rugăciunii și a smereniei, a evlaviei și a căinței și, cu sufletul primenit prin spovedanie și împărtășirea cu Sfintele Taine, să ne apropiem de Maica Vieții ca , prin rugăciunile ei, să „izbăvească din moarte sufletele noastre “.
Înălțătoare și împodobite cu duhovnicească bucurie au fost serile acestui post când, în bisericile și mănăstirile noastre, au fost citite Acatistul Adormirii și Paraclisul Maicii Domnului .
Ajunul acestei binecuvântate sărbători, așteptat cu nerăbdare, ne-a găsit pe toți, preoți și credincioși deopotrivă, în jurul Epitafului cu icoana Adormirii, cântându-i cu emoție sfântă: „Fericimu-te, toți / Maică Preacurată,/ Și mutarea-ți prăznuind, cu toții te cinstim,/ Că te-ai dus de pe pământ la cei de sus”.
Cu lumânări aprinse, în dangătul clopotelor, cu cântări duhovnicești și îndătinate rugăciuni, pentru ierarh și poporul dreptcredincios, pentru ctitorii bisericii și pentru slujitorii altarelor străbune și pentru ca bunul Dumnezeu să păzească lăcașul nostru, orașul și țara, toate orașele și satele: „de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie…”, am îmbrățișat biserica în procesiune binecuvântată și, la intrare, am trecut pe sub Sfântul Epitaf.
În seara de ajun a sărbătorii Adormirea Maicii Domnului am trăit cu adevărat momente de adâncă emoție și am simțit că Măicuța Sfântă este împreună cu noi în rugăciune, ne luminează viața și ne învață să căutăm sfințenia.
